Pește, carne de iepure, fructe de mare, cafea, un apartament de 80 de metri pătrați și o mașină la mâna a doua. Așa arată coșul de consum „rațional” al unei familii din Republica Moldova, într-un studiu publicat de reprezentanța din Chișinău a Fundației Friedrich Ebert. Totalul: 2,3 milioane de lei.

Suma capătă greutate abia când o pui lângă salariul minim pe economie, care a crescut de la 1 ianuarie 2026 la 6.300 de lei lunar, pentru un program complet de 169 de ore. Diferența dintre cele două nu se măsoară în procente, ci în decenii de muncă. Iată ce a calculat studiul, cum se citește comparația și ce înseamnă ea pentru angajați și pentru angajatori.

Ce intră în coșul „rațional”

Studiul a fost elaborat de Anatolii Rojco, Ecaterina Heghea și Iulia Garabajii. Spre deosebire de un coș minim, gândit să acopere strictul necesar, coșul rațional descrie un nivel de trai pe care autorii îl consideră firesc pentru o familie: hrană variată, o locuință proprie și un mijloc de transport.

• Hrana: costul mediu lunar al coșului alimentar rațional este de 11.492,5 lei. Pe listă apar carne de iepure, pește, fructe de mare, ciocolată, cafea și alcool.

• Locuința: pentru o familie de patru persoane, autorii au luat în calcul un apartament de 80 de metri pătrați, la 1.300 de euro metrul pătrat. Rezultă 104.000 de euro, adică circa 2,05 milioane de lei.

• Mașina: un Hyundai Tucson la mâna a doua, evaluat la 14.000 de euro.

Pentru locuință, calculul pornește de la un avans de 15% și un credit ipotecar pe 30 de ani, cu o dobândă variabilă de 9,41%. Adunate, toate componentele duc la aproximativ 2,3 milioane de lei pe familie, potrivit presei din Moldova care a preluat studiul.

365 de salarii minime, adică 30 de ani de muncă

Comparația dintre 2,3 milioane și 6.300 de lei trebuie citită cu atenție. Salariul minim e o sumă lunară, iar cele 2,3 milioane reprezintă în cea mai mare parte valoarea unor bunuri mari, cumpărate o singură dată (locuința și mașina), la care se adaugă hrana. Nu e un necesar lunar.

Chiar și așa, raportul spune multe. Dacă împarți 2,3 milioane la 6.300, obții circa 365 de salarii minime lunare. Asta înseamnă aproximativ 30 de ani de muncă la salariul minim, fără să cheltui niciun leu pe altceva. Doar apartamentul, de 2,05 milioane de lei, ar înghiți în jur de 325 de salarii minime.

Nici avansul nu e la îndemână: 15% din 2,05 milioane de lei înseamnă aproximativ 307.500 de lei, adică vreo 49 de salarii minime puse integral deoparte. Iar hrana, singura parte care se plătește lună de lună, costă 11.492,5 lei, de peste 1,8 ori mai mult decât salariul minim. Cu un singur salariu minim, aproape jumătate din coșul alimentar al familiei ar rămâne neacoperit.

Comparația nu e confortabilă nici mai sus pe scara veniturilor. Salariul mediu prognozat pe economie pentru 2026 este de 17.400 de lei. Doar hrana familiei, în varianta rațională, ar consuma circa două treimi din această sumă.

Între minimul fiziologic și traiul decent

Studiul Fundației Friedrich Ebert nu e singura încercare recentă de a măsura cât costă viața în Moldova. Calcule relatate la începutul lunii octombrie de postul public Moldova 1 arată că o familie cu doi copii ar avea nevoie de venituri lunare de circa 68.000 de lei pentru un trai decent. Pentru o persoană, coșul minim ajunge la 5.006 lei pe lună, în timp ce un trai decent ar presupune un salariu de circa 34.000 de lei.

Autorii acelor calcule observă că actualul coș de consum din Republica Moldova pornește de la ideea de minim fiziologic: acoperă mai ales nevoile biologice și lasă pe dinafară o bună parte din cele sociale și culturale. Propunerea lor merge spre o alimentație cu mai multă carne, lactate și fructe și cu mai puțină pâine și făină.

De aici vine și tensiunea din jurul salariului minim. Ministra Muncii și Protecției Sociale, Natalia Plugaru, a subliniat că salariul minim s-a dublat în ultimii cinci ani și va continua să crească gradual. Sindicatele au criticat însă nivelul de 6.300 de lei, argumentând că nu acoperă coșul minim de consum. Un calcul al traiului „rațional” le poate oferi acum un reper și mai greu de ignorat la următoarea rundă de negocieri.

Mai e un efect, mai puțin vizibil în statistici. Pentru mulți angajați, distanța dintre salariu și costul unui trai considerat normal e unul dintre motivele pentru care munca peste hotare rămâne o opțiune serioasă. Studiul nu măsoară emigrarea, dar descrie limpede presiunea care o alimentează.

Ce înseamnă pentru tine, ca angajat

Nu trebuie să iei coșul rațional drept țintă personală. Un apartament nou și o mașină nu sunt praguri sub care viața nu are sens. Studiul îți dă însă un instrument util: o imagine a costurilor reale, față de care îți poți evalua propriul salariu.

• Fă-ți socoteala lunară: chiria sau rata, utilitățile, transportul și hrana, comparate cu venitul net, nu cu cel brut.

• Verifică piața înainte să negociezi: află ce salarii se oferă pentru postul tău în alte companii. Un interval salarial concret e un argument mai bun decât „am nevoie de mai mult”.

• Compară ofertele cu tot cu costuri: când pui o ofertă din țară lângă una de peste hotare, adaugă chiria, transportul și despărțirea de familie. Un salariu mai mare nu înseamnă automat un trai mai bun.

• Uită-te dincolo de suma de pe fluturaș: citește recenzii ale angajaților despre companiile care te interesează. Beneficii precum transportul, masa sau asigurarea medicală pot cântări cât o mărire.

Discuțiile despre bani sunt mai corecte când se poartă pe date, nu pe impresii. Iar datele vin de la oameni ca tine.

Ce înseamnă pentru angajatori și HR

Pentru companiile care angajează în Republica Moldova, cifrele din studiu nu sunt o factură de plătit, ci un semnal. Un salariat pentru care hrana familiei costă aproape dublu față de salariul primit va căuta, firesc, o soluție: un al doilea loc de muncă, o ofertă mai bună la concurență sau plecarea peste hotare.

Companiile care își păstrează bine oamenii pe posturile de început au de obicei câteva lucruri în comun:

• Intervale salariale clare: le publică în anunțurile de joburi, ceea ce scurtează negocierile și atrage candidați potriviți.

• Revizuiri previzibile: ajustează salariile la intervale anunțate, nu doar atunci când le obligă noul salariu minim.

• Beneficii care reduc cheltuieli reale: transport, masă sau sprijin pentru locuință, adică exact categoriile care apasă cel mai tare în coșul unei familii.

• Un traseu de creștere vizibil: salariul minim devine un punct de pornire, nu un plafon.

Pentru HR mai e o miză. Dacă sindicatele vin la negocieri cu repere publice despre costul vieții, și argumentele companiei trebuie să se sprijine pe date despre piață, nu doar pe bugetul aprobat.

Concluzie: Un reper incomod, nu o țintă

Coșul de consum rațional nu spune cât ar trebui să fie salariul minim de mâine. Spune ceva mai incomod: între ce câștigă un angajat plătit cu minimul și ce înseamnă un trai considerat normal stau decenii de muncă. Pentru angajați, cifrele sunt un motiv să își cunoască valoarea pe piață. Pentru angajatori, sunt un semnal că salariul rămâne principalul argument pentru a-și păstra oamenii, în companie și în țară.