Guvernul de la Chișinău a pus pe masă politica fiscală pentru 2027 și mesajul central e neobișnuit de clar: mai puțină taxă pe munca legală, mai multă presiune pe capitalul care iese din companii. Prim-ministrul Vasile Tofan a prezentat pachetul spre consultare publică, iar miza declarată e formalizarea a circa 100.000 de oameni până în 2029.

Pentru angajații și candidații din Republica Moldova, asta înseamnă mai mulți bani rămași în buzunar la sfârșitul lunii. Pentru angajatori și echipele de HR, înseamnă o schimbare de reguli pe piața muncii: salariile „la negru” devin mai greu de justificat, iar competiția pentru forța de muncă legală se ascute.

Ce se schimbă concret în 2027

Nucleul reformei e ridicarea scutirii personale anuale la impozitul pe venit cu 35%, de la 29.700 de lei la 40.000 de lei. Sunt 10.300 de lei anual în plus pe care fiecare angajat îi păstrează neimpozitați. La nivel de buget, măsura are un cost estimat de aproximativ 800 de milioane de lei, bani care rămân, în esență, la oamenii care muncesc.

În paralel, de la 1 ianuarie intră în vigoare și creșterea salariului minim, iar cele două măsuri sunt gândite să lucreze împreună. Executivul mizează pe faptul că un cost mai mic al impozitării muncii legale face plata „în plic” mai puțin atractivă și pentru angajator, și pentru angajat.

„Dacă vrem ca mai mulți oameni să lucreze legal, trebuie să impozităm munca astfel încât să stimulăm munca legală. Dacă vrem ca firmele să investească mai mult, trebuie să le lăsăm mai mult capital pentru investiții.”

Restul pachetului completează logica: cota zero pe profitul reinvestit se extinde, prin ridicarea pragului de eligibilitate de la 100 de milioane la 200 de milioane de lei cifră de afaceri sau active, cu un cost bugetar estimat la circa 400 de milioane de lei. În schimb, impozitul pe dividende crește de la 6% la 8%, iar impozitul pe câștigurile de capital se dublează, de la 6% la 12%. Filosofia declarată: dacă scoți banii din firmă, plătești mai mult; dacă îi lași înăuntru, ești încurajat.

Sunt și măsuri care ating direct portofelul consumatorului. Se introduce un impozit de 6% pe jocurile de noroc, de la care Guvernul estimează încasări suplimentare de circa 500 de milioane de lei, într-un context în care moldovenii cheltuiesc anual 10 miliarde de lei pe pariuri. Accizele la tutun cresc cu 20%, la vaping cu 50%, iar la articolele pirotehnice se ajunge la 25% din valoare. Se adaugă accize noi pe băuturile îndulcite și pe cele energizante. Regulile de TVA la energie și gaze naturale se schimbă doar din 1 aprilie 2027, după sezonul rece: primii 100 kWh de energie electrică lunar rămân la TVA 0%, primii 150 de metri cubi de gaze la 8%, energia termică la 0%, iar consumul peste aceste praguri trece la cota standard de 20%. La alte alimente și în sectoare precum agricultura, HoReCa, cazare și turism se aplică TVA de 12%, în timp ce produsele esențiale, pâinea, legumele, fructele, cele mai multe lactate și medicamentele, rămân la cota redusă de 8%. Coletele comandate de pe platforme externe intră și ele sub TVA, cu o taxă fixă de procesare de 12 lei pe colet.

De ce contează, în cifre: raportul 1,1 la 1

Argumentul de fundal e demografic și fiscal în același timp. Republica Moldova are, în acest moment, 1,1 oameni care lucrează pentru fiecare pensionar. E un raport pe care premierul Tofan îl descrie drept „critic de mic” și care explică urgența cu care se caută soluții de lărgire a bazei de contribuție.

De aici ținta declarată: creșterea ratei de ocupare de la 57% la 62% până în 2029 și integrarea în muncă a cel puțin 100.000 de persoane prin Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Reducerea impozitului pe muncă e privită ca instrument de politică publică, nu doar ca gest de relaxare fiscală, într-o economie unde plata parțială „în plic” a rămas o practică vizibilă în sectoarele cu salarii mici.

Pentru angajați și candidați: ce înseamnă în practică

Dacă ești angajat cu contract și salariu declarat integral, matematica e directă: 10.300 de lei în plus din venitul tău anual devin neimpozabili față de 2026. Nu e o creștere de salariu, dar e un plus concret la ce ajunge net în cont, cumulat cu majorarea salariului minim de la 1 ianuarie.

Dacă lucrezi într-o schemă mixtă, cu o parte din salariu declarată și restul „în plic”, întrebarea de fond se schimbă. Diferența dintre net-ul legal și net-ul „gri” se micșorează, iar riscurile rămân aceleași: fără vechime completă în muncă, fără contribuții depline la CNAS pentru pensie și fără protecție reală în caz de incapacitate temporară de muncă sau de reziliere a contractului. Pachetul fiscal 2027 e, printre altele, un moment bun să deschizi discuția cu angajatorul despre trecerea salariului integral în alb.

Câteva lucruri pe care poți să le verifici concret în următoarele luni:

- Fluturașul de salariu: uită-te la scutirea personală aplicată pentru 2027, ar trebui să reflecte plafonul de 40.000 de lei.

- Contractul de muncă și anexele: compară suma declarată cu ce primești efectiv, inclusiv bonusuri și prime.

- Contribuțiile la CNAS și CNAM: asigură-te că se calculează pe suma reală, nu doar pe salariul minim.

- Reperul de piață: compară-ți salariul cu intervalele pe rol și industrie înainte de următoarea discuție de salariu sau de un nou interviu.

Pentru diaspora, pachetul introduce și o variabilă nouă în calculul întoarcerii. Un impozit pe venit mai mic, un salariu minim în creștere și un discurs politic explicit despre formalizare nu rezolvă singure decizia de a te muta înapoi, dar schimbă marginal comparația cu piețele din regiune, inclusiv cu România, unde diferența de salariu net rămâne semnificativă (cu observația evidentă că vorbim de MDL pe o parte a graniței și de RON pe cealaltă).

Pentru HR și angajatori: unde apare presiunea reală

Pentru echipele de HR și pentru fondatorii de business, întrebarea utilă nu e „cât ne costă” impozitul mai mic pe muncă, ci „ce se schimbă în comportamentul candidaților și al competitorilor” din 2027.

Câteva direcții de luat în calcul în planificarea de recrutare și retenție:

- Competiția cu practica „în plic” se strânge. Dacă până acum diferența dintre a plăti totul legal și a plăti parțial nedeclarat era mare, ridicarea scutirii personale reduce ecartul. Companiile care oferă deja salariu integral declarat capătă un avantaj de comunicare firesc, nu unul de „branding”.

- Sectoarele cu salarii mici sunt cele mai expuse. HoReCa, comerțul de proximitate, agricultura, unele servicii de tip retail sunt zonele unde ANOFM va căuta cei 100.000 de oameni de adus în formalizare. Aici presiunea pe planurile de personal, pe fluctuație și pe costul real al muncii va fi cea mai mare.

- Firmele cu cifră de afaceri între 100 și 200 de milioane de lei intră într-o nouă categorie. Extinderea cotei zero pe profitul reinvestit deschide un spațiu concret pentru investiții în echipamente, extindere, stocuri, dar și în oameni: programe de formare, salarii mai bune pentru poziții-cheie, condiții de muncă îmbunătățite.

- Politica de dividende se recalibrează. Cu impozitul pe dividende la 8% și pe câștiguri de capital la 12%, mesajul e transparent: scoaterea profitului din firmă devine mai scumpă decât reinvestirea lui. Pentru fondatorii care își plătesc echipele parțial din dividende, e momentul unei conversații cu contabilul și cu juristul.

- Băncile intră în „impozitul de solidaritate”. Impozitul pe profit pentru bănci și instituții financiare urcă de la 12% la 18% pentru 2027, o măsură din care Guvernul așteaptă circa 450 de milioane de lei. Pentru HR-ul din sectorul bancar, asta poate însemna o presiune indirectă pe bugetele de salarii și pe planurile de extindere.

Riscul principal pentru credibilitatea reformei rămâne, totuși, unul de piață: dacă în sectoarele cu salarii mici practica plății „în plic” este atât de adânc înrădăcinată, e legitimă întrebarea dacă 10.300 de lei anuali în plus la net-ul angajatului sunt suficienți ca să răstoarne obișnuința. Premierul Tofan a recunoscut, de altfel, că simpla creștere a numărului de inspectori fiscali și de inspectori ai muncii nu e soluția, ci doar un instrument complementar. Miza reală e ca sistemul să devină suficient de simplu și de puțin împovărător încât respectarea lui să pară naturală.

Ce mai urmează

Pachetul intră în consultare publică, iar Executivul a anunțat discuții cu mediul de business, cu sindicatele, cu autoritățile locale și cu cetățenii. Până la adoptarea formală, cifrele pot suferi ajustări, dar direcția pare stabilită: mai puțină taxă pe muncă, mai multă taxă pe capitalul care iese din companii, o mână mai fermă pe accize și pe jocurile de noroc.

Pentru HR, e o fereastră bună de calibrare: revizuirea grilelor salariale, curățarea zonelor „gri” din pachetele de compensare și pregătirea unor mesaje clare pentru candidați despre ce înseamnă, în această companie, salariu integral declarat. Pentru angajați și candidați, e momentul să te uiți la ce scrie efectiv pe fluturașul de salariu și să ceri, unde e cazul, ca ce primești în cont să corespundă cu ce apare în contract.

Concluzie: o reformă care se joacă în detalii

Politica fiscală pentru 2027 nu e o revoluție, e o corecție structurală. Raportul de 1,1 lucrător la 1 pensionar e problema pe care nicio economie nu o poate ignora prea mult timp, iar pachetul pus pe masă încearcă să răspundă printr-o combinație rară în regiune: reducere reală de impozit pe muncă, majorare a salariului minim și o presiune fiscală mai fermă pe capitalul care iese din companii. Restul va depinde de cum se traduc aceste măsuri în comportamentele concrete ale angajatorilor și ale angajaților, sector cu sector. Informează-te, verifică-ți fluturașul de salariu de la începutul lui 2027 și, dacă lucrurile nu se așează cum trebuie, folosește reperele de piață ca să porți o conversație mai bine documentată despre ce ți se cuvine.