Rata șomajului în Republica Moldova a scăzut la 7,3% în trimestrul al doilea din 2026, potrivit datelor publicate de Biroul Național de Statistică (BNS). Cifra pare o veste bună, dar sub ea se ascunde o piață a muncii cu mai multe viteze: aproape unul din cinci angajați lucrează informal, iar șomajul în rândul tinerilor rămâne aproape triplu față de media națională.

Datele vin dintr-o Anchetă a Forței de Muncă ajustată pentru prima dată la cerințele Eurostat, în cadrul Programului Național pentru Aderare la Uniunea Europeană 2025-2029, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 306/2025. Cu alte cuvinte, comparațiile cu anii anteriori trebuie citite cu prudență: metodologia s-a schimbat, iar o parte din variație vine din felul în care se măsoară, nu doar din ce se întâmplă efectiv pe piață.

Ce se vede totuși clar: economia moldovenească a absorbit oameni în trimestrul al doilea, dar continuă să genereze majoritatea locurilor de muncă vacante în sectorul public, iar sectorul privat formal rămâne strâmt. Pentru un angajat sau un candidat, asta înseamnă alegeri diferite față de acum câțiva ani. Pentru un manager de resurse umane, o hartă a competiției pentru talent care se recalibrează.

Cifra de titlu și ce ascunde ea

Forța de muncă a Republicii Moldova a ajuns la 926.900 de persoane în trimestrul al doilea din 2026, în creștere cu 2,5% față de trimestrul precedent. Populația ocupată a urcat la 859.300 de persoane, cu 5,9% mai mult decât în primul trimestru. Rata de ocupare pentru populația de 15-89 de ani a fost de 45,0%, cu 2,4 puncte procentuale peste cea din trimestrul întâi.

În paralel, numărul șomerilor (conform definiției Organizației Internaționale a Muncii, vârstele 15-74) a scăzut la 67.600 de persoane, cu 26.000 mai puțin decât cele 93.600 din trimestrul întâi. Rezultatul: o rată a șomajului de 7,3%, în scădere cu 3,1 puncte procentuale.

Sună a redresare rapidă. În realitate, o parte din îmbunătățire e sezonieră (trimestrul al doilea prinde activitatea din agricultură și construcții), iar altă parte reflectă noua metodologie aliniată la standardele UE. Așa cum precizează BNS, prin Mariana Alerguș-Solovio, care conduce Direcția de statistică a forței de muncă, ajustările metodologice explică o bună parte din diferențele față de seriile anterioare.

Un detaliu care contează pentru orice comparație: datele nu includ unitățile de pe malul stâng al Nistrului și municipiul Bender. Piața muncii descrisă e cea din Moldova de pe partea dreaptă a Nistrului.

Trei dezechilibre care nu se văd în titlu

1. Tinerii rămân cei mai vulnerabili. Rata șomajului pentru persoanele de 15-24 de ani a fost de 19,6% în trimestrul al doilea, cea mai ridicată dintre toate grupele de vârstă. Practic, unul din cinci tineri activi caută un loc de muncă și nu îl găsește. Pentru un candidat la prima angajare, asta înseamnă o competiție reală, chiar și când cifra națională arată bine.

2. Munca informală rămâne masivă. 13,2% dintre persoanele ocupate lucrau în sectorul informal, iar 19,5% aveau locuri de muncă informale (indicatorul SDG 8.3.1). În construcții, proporția e izbitoare: 62,8% dintre locurile de muncă sunt informale. Sunt oameni care lucrează, dar fără contract, fără contribuții la CNAS, fără protecția pe care o dă un raport de muncă înregistrat.

3. Decalajul urban-rural și cel de gen persistă. Rata șomajului a fost de 6,2% în mediul urban și 8,5% în rural, respectiv 7,7% la bărbați și 6,9% la femei. Rata de ocupare arată aceeași fractură: 51,4% în urban față de 39,4% în rural; 50,6% la bărbați față de 40,2% la femei. Piața muncii nu se comportă la fel pentru toată lumea, iar mediile naționale ascund exact aceste diferențe.

Unde sunt locurile de muncă vacante

La sfârșitul trimestrului al doilea, în unitățile din sectorul real cu cel puțin 4 salariați și în toate instituțiile bugetare erau aproximativ 31.900 de locuri de muncă vacante, cu 2,4% mai puține decât în aceeași perioadă a anului trecut și cu 1,3% mai puține decât în trimestrul întâi. Rata locurilor vacante a fost de 4,5%, în scădere cu 0,2 puncte procentuale față de anul precedent.

Punctul care sare în ochi: din totalul locurilor vacante, 13.300 (aproximativ 41,6%) sunt în sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, aproape două din cinci posturi disponibile sunt la stat. Sectoarele cu cele mai multe vacanțe sunt administrația publică și apărarea (cu asigurările sociale obligatorii), 7.900 de posturi; sănătatea și asistența socială, 4.700; educația, 4.300.

Ratele cele mai mari ale locurilor vacante se înregistrează în administrația publică și apărare (13,1%), transport și depozitare (6,5%), respectiv artă și recreere și sănătate/asistență socială (câte 6,2%). La polul opus, comerțul cu ridicata și cu amănuntul și repararea autovehiculelor au doar 2,0%, alte servicii 2,1%, iar informațiile și comunicațiile 2,4%.

Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, cele mai mari creșteri de vacanțe apar în educație (aproximativ +500), construcții (+400) și comerț cu autovehicule (+300). Cele mai mari scăderi: transport și depozitare (aproximativ -1.200), administrație publică și apărare (-200), industria prelucrătoare (-200). Datele sunt furnizate de Direcția de statistică a pieței muncii de la BNS, condusă de Natalia Kleinknecht.

Concluzia care nu e în comunicat: piața formală privată creează mai puține locuri de muncă vacante decât ne-am aștepta pentru o economie care „recuperează”. Serviciile ocupă 61,2% din persoanele ocupate, dar cele mai multe vacanțe deschise sunt tot în posturile bugetare, cu salarii de funcție reglementate și cu o rotație mai lentă.

Pentru angajați și candidați: ce înseamnă asta pentru tine

Dacă ești în căutare activă a unui loc de muncă, harta reală arată așa: cele mai multe posturi deschise sunt în administrație, sănătate și educație. Sunt joburi cu stabilitate, dar cu grile salariale prestabilite. Pentru un post în sectorul privat formal, competiția e mai strânsă decât o sugerează rata șomajului de 7,3%.

Câteva lucruri practice de reținut:

- Verifică formalitatea ofertei. Dacă lucrezi în construcții, unde 62,8% din posturi sunt informale, întrebarea despre contract și contribuții la CNAS nu e o formalitate, ci o protecție reală. Contractul individual de muncă, conform Codului Muncii al Republicii Moldova, îți garantează concediul de odihnă, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă și accesul la pensie.

- Pentru tineri: prima angajare cere strategie. Cu 19,6% șomaj la 15-24 de ani, un post de intrare într-un sector cu vacanțe reale (educație, sănătate, servicii publice) poate fi un pas mai realist decât căutarea directă a rolului „ideal” în privat.

- Dacă ești în rural, ai o rată a șomajului cu peste 2 puncte procentuale mai mare decât în urban. Anofm (Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă) rulează programe de subvenționare și de mobilitate care merită verificate înainte de o decizie de relocare.

- Vestea bună la contracte: 89,5% dintre salariați au contracte pe durată nedeterminată. Când primești o ofertă, întreabă direct despre tipul de contract și durată.

Pentru manageri de resurse umane: ce spune harta despre competiție

Dacă recrutezi în Republica Moldova, cifrele din trimestrul al doilea îți dau câteva repere pentru planificarea pe restul anului:

Competiția pentru talent nu e cea pe care o citești în titluri. O rată a șomajului de 7,3% ar sugera un mediu prielnic angajatorilor. Dar dacă scoți din calcul cele 31.900 de vacanțe reale, dintre care 13.300 sunt în bugetar, sectorul privat cu peste 4 angajați se bate pe restul de aproximativ 18.600 de posturi. Într-o forță de muncă activă de 926.900 de persoane, oferta e limitată.

Structura pe sectoare îți spune unde e presiunea. Transportul și depozitarea au avut cea mai mare scădere de vacanțe față de anul trecut (aproximativ -1.200), semn că sectorul își restrânge planurile de creștere. Educația și construcțiile, dimpotrivă, își extind cererea de personal. Dacă recrutezi în IT sau comerț, ratele mici ale vacanțelor (2,4% și, respectiv, 2,0%) arată o piață care se echilibrează mai repede.

Informalitatea e un concurent invizibil. 19,5% din locurile de muncă în total sunt informale. Când un candidat compară oferta ta cu o alternativă „la negru”, diferența nu e doar în salariul net. Este în accesul la ajutorul de șomaj în caz de pierdere a locului de muncă, în pensia de dizabilitate, în vechimea recunoscută pentru pensie. Poziționarea ofertei tale ar trebui să facă vizibile toate aceste componente, nu doar suma brută de pe fluturașul de salariu.

Diversitatea forței de muncă e sub-utilizată. Rata de ocupare la femei (40,2%) e cu peste 10 puncte procentuale sub cea a bărbaților (50,6%). Rata de ocupare în rural (39,4%) e cu 12 puncte sub cea urbană (51,4%). Un angajator care își extinde recrutarea în afara Chișinăului sau care oferă condiții compatibile cu responsabilitățile familiale (program flexibil, muncă la distanță unde e posibil) accesează un rezervor de talent pe care competiția tinde să îl ignore.

Vârsta medie a populației ocupate e 45 de ani. Asta înseamnă că strategia de retenție și de transfer de cunoștințe către angajații mai tineri (unde șomajul e la 19,6%) nu mai poate fi o inițiativă de „nice to have”. E o condiție de continuitate operațională pe termen mediu.

Concluzie: cifra bună, întrebarea corectă

Șomajul de 7,3% e o veste reală, dar parțială. Sub ea, piața muncii din Republica Moldova arată o dualitate care nu se rezolvă doar cu o îmbunătățire trimestrială: sectorul public generează majoritatea locurilor vacante, informalitatea rămâne un compromis pe care mulți angajați îl fac fără să vadă costul real, iar tinerii și populația rurală rămân în afara redresării.

Pentru un angajat, întrebarea utilă nu e „câți oameni caută job în Moldova”, ci „cât de formală, cât de stabilă și cât de bine acoperită de contribuții este oferta pe care o am în față”. Pentru un angajator, nu e „unde găsesc oameni”, ci „ce fac să atrag și să păstrez oameni când competiția reală e mai strânsă decât spune cifra națională”. În ambele cazuri, răspunsul începe cu date corect citite.