Ai 22 de ani, intri acum pe piața muncii și cineva îți spune, pe un ton neutru, că vei ieși la pensie undeva după 70 de ani. Sună a glumă proastă, dar e pur și simplu concluzia celui mai recent raport internațional despre pensii. Iar dacă locuiești în Republica Moldova, calendarul care te privește direct se schimbă chiar din 2026.

Raportul Pensions at a Glance 2025, publicat de OECD, se uită la o generație foarte concretă: oamenii care au intrat pe piața muncii la 22 de ani în 2024 și care se vor pensiona spre finalul anilor 2060. Nu e o proiecție abstractă despre „viitorul îndepărtat”, e vorba de colegii tăi de generație. Iar mesajul de bază e simplu: în cele mai multe țări europene, aceștia vor munci mai mulți ani decât părinții lor înainte să atingă vârsta standard de pensionare.

Ce spune OECD despre generația de 22 de ani din 2024

Potrivit analizei OECD, vârsta medie de pensionare în Uniunea Europeană urmează să crească de la 64,7 ani la 66,9 ani pentru bărbați până spre sfârșitul anilor 2060. Pentru femei, media crește de la 64 la 66,6 ani. Sunt medii, adică ascund diferențe mari între țări, dar tendința e clară în aproape toată Europa.

Aproximativ două treimi dintre țările europene analizate urmează să majoreze vârsta de pensionare pentru bărbați, iar trei sferturi să o majoreze pentru femei. Practic, dacă ai sub 25 de ani astăzi, presupunerea implicită a sistemului e că vei rămâne activ pe piața muncii cu 2-7 ani mai mult decât generația care iese la pensie acum.

Explicația demografică e brutală în simplitatea ei. OECD estimează că în 2050 vor exista 52 de persoane de 65 de ani și peste pentru fiecare 100 de persoane cu vârste între 20 și 64 de ani, față de 33 la 100 în 2025 și doar 22 la 100 în anul 2000. Cu alte cuvinte, raportul dintre cei care contribuie și cei care primesc pensie se schimbă profund. OECD prezintă majorarea vârstei de pensionare drept una dintre principalele modalități de a păstra sustenabilitatea financiară a sistemelor, fără a tăia direct din cuantumul pensiilor.

Recordurile europene: de la Danemarca cu 74 de ani la Polonia cu 60

Dincolo de medie, țările se rup în tabere foarte diferite. Danemarca conduce clar clasamentul: vârsta standard de pensionare este proiectată să ajungă la 74 de ani, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, cu o creștere de aproximativ 7 ani față de nivelul de azi. Estonia urmează la 71 de ani, iar Italia, Olanda, Suedia și Cipru sunt proiectate la 70 de ani.

La celălalt capăt al scării stau țările care păstrează un prag mai jos. Slovenia și Luxemburg sunt proiectate cu cea mai scăzută vârstă de pensionare pentru bărbați, 62 de ani. Polonia păstrează cea mai mică vârstă de pensionare pentru femei din UE, 60 de ani. Franța și Spania rămân în jurul valorii de 65 de ani, iar Germania se stabilizează la 67, cu modificări sub un an față de nivelul actual.

Cele mai dure ajustări sunt suportate, aproape peste tot, de femei. În Estonia, vârsta de pensionare crește cu circa 5 ani pentru bărbați, dar cu 6,3 ani pentru femei. În Italia, majorarea este de cel puțin 5 ani pentru bărbați și 6,2 ani pentru femei. În Slovacia, 5 ani pentru bărbați și 5,8 ani pentru femei. În Turcia, saltul este spectaculos: vârsta de pensionare urcă de la 52 la 65 pentru bărbați și de la 49 la 63 pentru femei. Suedia și Grecia rămân cu creșteri mai moderate, în jur de 4 ani pentru ambele sexe.

Și România, țara cu care mulți angajați din Republica Moldova își compară condițiile, are în plan schimbări importante. Vârsta standard pentru bărbați este proiectată să ajungă la 67 de ani, cu aproximativ doi ani peste nivelul actual. Pentru femei, creșterea este de circa 4,8 ani, tot până la 67, ceea ce înseamnă o aliniere completă cu bărbații.

Ce se schimbă concret în Republica Moldova, an cu an

Republica Moldova nu este inclusă în analiza OECD, dar tendința regională se regăsește deja în legislația națională. Creșterea treptată a vârstei de pensionare pentru femei este deja în derulare, cu obiectivul clar de a alinia pragul la bărbați, care rămâne la 63 de ani, nivel atins în 2019.

Calendarul pe care e util să îl ții minte arată așa:

- De la 1 iulie 2026: femeile ies la pensie la 62 de ani, cu șase luni mai târziu decât până acum, iar stagiul complet de cotizare este de 34 de ani.

- De la 1 iulie 2027: vârsta standard pentru femei urcă la 62 de ani și 6 luni.

- De la 1 iulie 2028: pragul ajunge la 63 de ani, egal cu cel al bărbaților.

Comparat cu proiecțiile din Danemarca sau Estonia, saltul din Republica Moldova pare unul controlat: câteva luni pe an, cu un obiectiv anunțat public. În practică însă, dacă ești o femeie născută în anii ’60 sau ’70, între planurile pe care le-ai făcut mental acum câțiva ani și noul calendar există o diferență de cel puțin câteva luni, uneori de câțiva ani.

Merită să verifici pe fluturașul de salariu, la contabilitate sau direct la Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS), care este stagiul tău actual de cotizare și cum se aliniază cu noul prag. E o discuție de 15 minute care poate schimba semnificativ planul următorilor cinci sau zece ani.

Ce înseamnă o carieră de 40 și ceva de ani pentru tine, ca angajat

Dacă ai între 20 și 35 de ani astăzi, presupunerea implicită a sistemului e că vei fi activ pe piața muncii încă 35-45 de ani. Asta schimbă câteva reguli practice pe care merită să le internalizezi de pe acum, indiferent dacă lucrezi în Chișinău, Bălți, Cahul sau peste hotare.

1. Salariul contează pentru mai mult decât luna aceasta. Fiecare interval salarial pe care îl accepți sau îl negociezi azi influențează, prin contribuțiile la CNAS, cuantumul pensiei tale de peste câteva decenii. Când compari două oferte, nu te uita doar la suma netă, ci și la cât ajunge oficial pe fluturașul de salariu. Un salariu „la gri”, cu diferența dată în mână, arată bine pe termen scurt, dar te lasă cu un stagiu subțire după 40 de ani de muncă.

2. Negocierea salarială nu e un moment, e o rutină. Într-o carieră de peste 40 de ani, sunt zeci de momente în care e legitim să discuți despre bani: promovare, schimbare de rol, extindere de responsabilități, ofertă concurentă. Vizează comparații reale, pe roluri similare, în industrii comparabile. Datele salariale colectate anonim de la angajați îți dau un reper cu care poți intra pregătit în discuție.

3. Sănătatea devine parte din strategia de carieră. Nu poți lucra sănătos până la 63 de ani (sau 70, în alte țări) dacă între 30 și 45 arzi tot ce ai. Burnout-ul repetat, lipsa de somn, munca peste program ca stare permanentă nu sunt „semne de dedicare”, sunt datorii pe care le plătești mai târziu. Angajatorii buni înțeleg asta; ceilalți se vor confrunta cu fluctuație mare de personal.

4. Recalificarea nu e un eveniment, e un obicei. Într-o carieră atât de lungă, e aproape sigur că vei schimba nu doar angajatorul, ci și rolul, poate industria. Cursurile plătite de angajator, programele de recalificare, orele investite seara într-un domeniu nou sunt investiții cu randament mare exact pentru că orizontul e mare. Un an de studiu la 35 de ani poate schimba următorii 25.

Ce ai dreptul să întrebi și să ceri

Codul Muncii al Republicii Moldova îți garantează o serie de drepturi care contează cu atât mai mult cu cât cariera se prelungește: contract scris, salariu declarat integral, concediu anual de odihnă, condiții de muncă sigure, protecție împotriva concedierii discriminatorii pe motiv de vârstă.

În practică, câteva întrebări simple îți pot lămuri situația într-un interviu sau la o discuție de recalificare internă:

- Cum arată salariul brut și net pe fluturașul de salariu? Cere un exemplu concret, cu contribuțiile la CNAS și CNAM detaliate.

- Ce oportunități există pentru formare și recalificare? Companiile care investesc în angajați pe termen lung au, de regulă, răspunsuri clare, nu vagi.

- Cum sunt evaluați angajații seniori? Îi promovează, îi mențin activi, îi împinge într-un colț? Recenziile de la actualii și foștii angajați te ajută să vezi comportamentul real, nu doar discursul de la interviu.

Dacă lucrezi peste hotare, în special în țări UE, ține cont că anii de contribuție pot fi luați în calcul pentru pensie prin acorduri bilaterale. Păstrează contractele, extrasele de contribuție și fluturașii de salariu ca pe niște acte importante, nu ca pe hârtii de aruncat după concediere.

Ce reținem: o piață a muncii mai lungă, dar nu neapărat mai grea

Vestea că vei munci potențial până la 63-67 de ani, în funcție de reformele care mai vin, nu trebuie citită ca o condamnare. Este, mai degrabă, o invitație să tratezi cariera ca pe un maraton, nu ca pe un sprint. Fiecare decizie pe care o iei acum, la 25, 30 sau 40 de ani, are ecou până în anii ’60.

Cifrele OECD arată o direcție clară: Europa cere angajaților mai mulți ani de muncă, iar Republica Moldova se aliniază, în ritmul ei, aceleiași logici. Ce poți face concret azi: verifică-ți stagiul de cotizare la CNAS, cere ca salariul să fie declarat integral, negociază în cunoștință de cauză cu date reale de piață și tratează formarea profesională ca pe o obișnuință, nu ca pe o urgență. Informează-te, compară oferte cu grijă și alege joburi care să merite drumul lung pe care oricum îl ai în față.